Vrajă
Inima ei, lui îi aparținea.
Îndrăgostită-i până peste cap.
O subțire ață o mai ținea
Pân' de dragoste să scape.
Gândul lui zbura la o fată,
Cea care inima i-a crăpat-o,
Uitând de ea, cea care-l iubea
Și mereu vorba-și încălca.
,,-Dor de ea îmi e, iar...
Cum s-o uit nu am habar.
Pe ea o rănesc fără să vreau,
Bucați din inima-i mureau.''
,,-Stea luminoasă de pe cer,
Spune-mi ce are ea și nu am eu?
Ce fac greșit de nu-i al meu?
În suflet parca-mi e ger.
Iubirea ce i-o port nu ajunge,
Sufletul îmi tot plânge.
Al meu oare vreodată va fii,
Printre cuvinte și... filosofii?''
Tristă, citește ușor o poezie
Care-i amplifică sentimentele sublime.
Gând plin de gelozie,
Suferința nu vrea să aline.
,,-O, iubita mea dragă,
De-ai stii ce simt
Din privirea vagă
Și sufletul strâmt.
Frică de dragoste îmi e.
Ea m-a rănit, nu tu.
Grijile le frâng pe tine,
Par puțin cam aspru.
Încerc să te iubesc
Cum am făcut cu ea.
Încerc s-o părăsesc,
O ascund după perdea.
Îmi cer scuze că nu fac mult,
Vreau, în schimb, să te ascult,
Să te eliberez de griji,
Dar ajung doar a te necăji.''
Cu lacrimi în ochi
Și vocea tremurându-i,
Fata-i zice un deochi
,,Lacăt pe inima-ți pui
Să nu poți iubi pe nimeni
Numai pe mine.
De pe alta vei iubi,
Ochii-ți vor ciobi,
Ploaia se va așterne.
Și numele de-mi vei reține,
Voi veni apoi la tine,
Și nu vei mai vedea pe oricine.''
Cu acestea fiind spuse,
Fata fuse și se duse
În lumină se afundă
Și în apă se scufundă.
Articol scris de Socai Iulia.
Articol editat de Minciu Ioana.
Ilustrație realizată de Roșca Daniel.
