De mână cu îngerii
nici o șansă...
să mai trăiesc o altă viață
spiritual rămân pe veci,
material mă scufund în ceață
n-am să cer o a doua șansă
căci am timp și timpu-ngheață
să mă rog pentru pace și acceptare
că doar apa și ascultare
pentru gând, de ajuns,
iar mă întristez, foile le-nec în plâns
simt nevoie d-un ocean,
mi-a ajuns de neajunsuri
timid calc pe drum de țară
pavat cu lacrimi înflorite
cu crizanteme, maci și morminte
loc sacru purificator în infern coboară
trupul meu rămâne viu,
conștința-i însa macinată ușor de moară
timpul pentru mine...acum zboară
văd totul ca printr-o ramă,
îmi văd trecutul tot în palmă
sunt doar un spectator
al propriilor mele alegeri,
într-o lume plină de distrugeri
mă las pe aripi purtat de îngeri
