un lacăt
dărâmături pustii ce se îneacă
în ale imaginației prăpăstii
adânci, fără capăt
blocate de un lacăt
un lacăt invizibil
ce leagă vise
vise aprinse, incandescente
ce stau să izbucnească
în flăcări albastre, mov sau roșii
scurse din ale cosmosului astre
un lacăt indestructibil
ce arde speranțe
speranțe ascunse în umbre
avide după întuneric
ce înghit lumina toată
și aduc haosul cu ele odată
așa că sparge lacătul
distruge-l, sfărâmă-l în cenușă amară
și lasă imaginația de mult furată
să-și facă loc afară
Poezie scrisă de Daria Preda.
Editată de Stănescu Antonia.
