Somnul tău

Prin geamul din camera ta

Acoperit superficial de o perdea

Razele-ţi apun pe obraz

Şi se preling pe trupul in extaz.

Privesc ezitant cum dormi:

Aşa liniştit, şi totuşi

Respiri aşa greoi,

Iar când te ating te-n moi.

Din colţul camerei

Boxele tale mici vibrează

Sunete atat de irelevante,

Iar tu, iubita mea dragă,

Respiri greoi, şi totuşi, eşti aşa firavă.

Frigul de februarie te face să te strângi la mine în braţe

Iar degetele reci, subţiri şi cu oja sarită,

Ţi le treci uşor pe al meu spate

Şi râzi ca o copilă când tresar zgribulită.

Liniştea-i aşa gălăgioasă

Încât tot ce-aud e ceasul

Anunţând sfâşietor trecerea timpului;

Inima-ţi pulsând rapid, disperată.

Oh, draga mea, a ta perna e acum

De parfumu-mi dulce impregnată.

Degetele iţi simt dresul negru

Părul meu roşu, ca o baltă de sânge

Printre degete ţi se scurge

Iar tu, eşti un superb dezastru.

Cu fiecare suflu de aer,

Simţit, auzit, trăit,

Cu fiecare gemut plăpând

Tremur şi înghit în sec, căci,

Cu o singură atingere

Somnul tău va fi distrus pe veci.

Poezie scrisă de Covrig Izabela.

Poezie editată de Cismaru Lucian.