Slănic, perla Moldovei

Oct 15, 2021

Călătorul ce are drum prin munții Nemira, pe valea râului Slănic, găsește în această zonă o stațiune balneară cunoscută în trecut drept "Perla Moldovei" datorită apelor sale bune pentru tratarea bolilor digestive. Avându-și începuturile în jurul anului 1800, dezvoltându-se însă abia la finalul secolului al XIX-lea, Slănic Moldova reprezintă și astăzi un loc îndrăgit de turiști care impresionează prin farmecul său aparte.

Cazinoul, simbol al stațiunii, construit în anul 1894.

Cel ce ajunge la Slănic va dori probabil să revină, rămânând cu amintiri frumoase. Așa se face că, ziua de vineri, 3 septembrie, ne află din nou pe drum, de data aceasta îndreptându-ne spre Slănic Moldova. Este de admirat trecerea de la regiunea de dealuri la cea montană. Contrastul este într-adevăr vizibil după Târgu Ocna, când drumul, silit să ocolească un masiv împădurit, se împarte - la dreapta spre Miercurea Ciuc, la stânga spre Slănic. De aici, deși mai sunt încă 16 kilometri, călătoria devine interesantă. Șoseaua, constrânsă de munți, șerpuiește când mai lin, când mai brusc. Pe alocuri, muntele dă la rândul lui impresia că ar vrea să se întindă mai mult, însă e stingherit de șosea. Trecem prin câteva sate și peste râul Slănic de câteva ori și, în sfârșit, un indicator ne anunță că intrăm în stațiune. Fiind vineri, nu ar trebui să avem probleme în a găsi un loc de parcare. Oprim mașina lângă sala de sport a orașului, scăpând repede de o grijă.

Clădirile vechi de peste un secol aduc un plus de valoare locului.

Care e planul pentru ziua de azi? Mergem pe traseul 300 de scări și ne întoarcem la pas prin stațiune, pe la izvoare. Dar, fiindcă e deja miezul zilei și doar traseul propriu-zis durează undeva la două ore, ne hotărâm să mâncăm mai întâi. Coborâm la Crama Domnească, un restaurant drăguț aflat aproape de clădirea Cazinoului și în vecinătatea Parcului Central.

Crama Domnească este ușor de identificat: este suficient să te uiți după Trabantul albastru, "emblema" restaurantului.

Terminăm de mâncat, așadar facem ceea ce ne-am propus. Pentru a ajunge la locul de unde începe traseul traversăm parcul, frumos amenajat. Aleile au fost refăcute, băncuțele înlocuite și spațiile verzi sunt bine întreținute:

Aleea principală a parcului.

Continuând plimbarea, ieșim din parc și trecem pe lângă câteva hoteluri, mai vechi sau mai noi. Ajungem astfel la izvorul Sfântul Spiridon, deosebit în stațiune prin faptul că apa sa este plăcută la gust, lipsită de vreun iz metalic sau sulfuros. Putem considera acest izvor ca fiind punctul de început al traseului. Traversăm râul Slănic pe un podeț și începem să urcăm, urmărind triunghiul roșu cu margine albă - marcajul după care ne orientăm.

Poate te întrebi de ce se numește „traseul 300 de scări". Ei bine, cândva aici au fost construite trepte din cauza faptului că poteca era mult prea abruptă. La bază, pare că traseul își merită pe deplin numele. Foarte rapid însă descoperi că denumirea este acum una pur simbolică. Trecerea timpului și condițiile meteo și-au lăsat amprenta și pe această scară, deteriorată pe multe porțiuni... Nicidecum nu se compară cu acele aproape 1500 de trepte de la Poienari, despre care am scris mai demult. Totuși traseul este interesant și nicidecum imposibil de practicat.

Începem să urcăm. Deoarece multe trepte sunt sparte sau exagerat de înalte, trebuie atenție. Traseul devine mai puțin periculos după această primă ascensiune. După vreo 20 de minute de urcat, ajungem la un loc plat și ne așezăm pe niște pietre, să ne tragem răsuflarea puțin:

Mai urmează un urcuș, ultimul și cel mai pieptiș. Odată ajunși în vârf, începem să coborâm treptat. Coborârea este mai lină (până într-un punct), întrucât am parcurs abia o treime din traseu și suntem deja la altitudinea maximă (795 m). Poteca devine oarecum îngustă, dar marcajele sunt dese.

Continuăm...

...Unde găsești în orașul aglomerat astfel de locuri? Unde poți să te pierzi printre brazii falnici, cufundat în gânduri?... Unde când, simțindu-ți picioarele grele de mers, te așezi pe un trunchi prăvălit, gros și uscat de vreme?... Unde aerul tare de munte, curat și răcoros deopotrivă, îți pătrunde în nări, aducând cu sine mireasma subtilă a pădurii?...

Natura ne uimește și ne impresionează în felul ei când privim lucrurile cu atenție. Rămânem surprinși de acest arbore...

...o adevărată creatură mitologică naturală, un străjer în mijlocul pădurii. Am ajuns în dreptul său și începem să coborâm, urmând poteca (sau mai bine zis marcajul).  Panta nu e foarte înclinată, însă covorul de frunze și vreascuri ne face să alunecăm pe alocuri.

Peste câtva timp întâlnim un firicel de apă traversat de o punte din lemn cu o singură balustradă. De aici nu mai e mult până la bază. Coborâm și ultima porțiune și traseul se termină într-o poieniță cu iarbă înaltă și fel de fel de floricele. În jur, peste tot... liniște. Doar șoaptele Slănicului și glasul unei păsări răzbesc prin tăcerea de mormânt. Deși suntem încă în localitate, am trecut de mult de zona populată. Ne place să fim singuri în brațele naturii și am mai sta astfel mult, dar umbrele copacilor cresc, semn că ziua scade iar seara începe a-și spune cuvântul.

Trecem râul și găsim șoseaua, care de la Târgu Ocna tot urcă, ajungând până aici. Nicio mașină nu tulbură liniștea din pădure. O luăm la dreapta, înapoi spre stațiune, care se lasă în sfârșit găsită (cam) după un kilometru și jumătate.

Continuăm să coborâm, întorcându-ne prin zona izvoarelor, pe aleea principală a stațiunii...

... și ajungem în final de unde am pornit în urmă cu câteva ore, la izvorul Sfântul Spiridon. Stațiunea are mai multe de oferit decât cele despre care am scris în acest articol. Dacă îți place să schiezi, Pârtia Nemira merită o abatere. De văzut neapărat este traseul ce duce la punctul de Belvedere (pe care noi, din nefericire, n-am mai avut timp să-l parcurgem). Sau te poți pur și simplu plimba pe aleile parcului și pe străzile din zona centrală, admirând clădirile vechi și bucurându-te de aerul montan.

Îți place să faci mișcare și preferi muntele? Vei găsi câte ceva de făcut în Slănic Moldova. Garantat :)


Articol redactat de Susanu Ștefan

Imagini de Susanu Ștefan

Articol editat de Stoica Răzvan-Daniel

Tags

Ștefan Susanu

Ce să fac, îmi place să călătoresc!

Great! You've successfully subscribed.
Great! Next, complete checkout for full access.
Welcome back! You've successfully signed in.
Success! Your account is fully activated, you now have access to all content.