Să fugărim spiritele rele!

Oct 15, 2021

Interviu cu doamna etnolog Doina Ișfănoni


Pentru unii, Halloween-ul reprezintă acea perioadă a anului în care se costumează în diferite personaje și petrec. Pentru copii, este momentul oportun în care pot primi o mulțime de dulciuri, îmbrăcați în personajele lor preferate, iar pentru bunicii noștri sau persoanele puțin mai conservatoare, poate reprezenta perioada în care „tineretul” celebrează o sărbătoare așa-zisă "satanică". Cert este că pentru fiecare poate însemna altceva și că părerile sunt împărțite. Așa că m-am gândit să stau puțin de vorbă cu cineva care are cunoștințe în acest domeniu și anume, doamna etnolog Doina Ișfănoni, pentru a clarifica unele lucruri și a afla mai multe despre această sărbătoare:

C.T.: Ce reprezintă data de 31 octombrie și ce sărbătorim, de fapt, de Halloween?

Doina Ișfănoni: În panteonul mitologiei românești, data de 31 octombrie nu are nicio semnificație, deoarece este o sărbătoare importată după 1990. Între toamna cea târzie și iarna ce urmează să vină, dintotdeauna au existat practici, care au marcat acest prag, și pe care oamenii și le-au imaginat pentru a-și putea asigura o existență tihnită. La origini, Halloween-ul reprezintă anul nou celtic, deoarece odată cu moartea vegetației și învierea ei, se considera că anul se schimbă. Oamenii desfășurau diferite ritualuri pentru a îmbuna spiritele care ar putea veni din văzduhul necunoscut, pentru a nu avea de suferit.

C.T.:  Cum se celebra în trecut această sărbătoare? Se organizau petreceri sau aceasta aducea un spirit oarecare de melancolie și regret?

D.I.: În trecut, pe teritoriul Irlandei, se spunea că în această perioadă se sfârșește jumătatea luminoasă și începe cea întunecată. Din cauza acestei dualitați,  se considera că în momentul trecerii, toate spritele rele și bune se puteau strecura pe Pământ. Oamenii făceau petreceri cu mese acasă, dar la nivel familial. Speriatul acestor spirite consta în adoptatul unei costumații total diferită de cea purată zilnic, pentru a putea intra în legatură cu spiritele rele și a le comunica că locul lor nu este pe Pământ și, ulterior, pentru a le alunga.

C.T.: Ca orice sărbătoare, și Halloween-ul este urmat de câteva tradiții, precum costumatul în diferite caractere, mai mult sau mai puțin înfricoșătoare, decoratul caselor cu obiecte tematice și fenomenul de trick or treat (în traducere: ne dați ori nu ne dați) care constă în dat-ul de bomboane copiilor care se duc din casă în casă îmbrăcați în diferite costume și "colindă". Ne puteți explica de unde provin toate aceste tradiții și cât de mult s-au îndepărtat de cele originale?

D.I.: Modul în care măștile și costumele au evoluat de-a lungul timpului a dus către cultivarea sentimentului de grotesc, exagerat de urât, pentru a putea goni spiritele. După ce această sărbatoare a fost importată și în S.U.A., după 1930, aceste costumații au devenit extrem de populare, creându-se realmente un comerț. Practica costumațiilor, în trecut, era adoptată doar de copii, ei fiind cei care umblau din casă în casă pentru a alunga de la fiecare gospodărie spiritele rele, facând diferite zgomote. Pentru această „muncă”, ei erau răsplătiți cu dulciuri. De asemenea, formula „trick or treat”, rostită de copii, era și un fel de amenințare a gazdelor, că dacă nu le oferă dulciuri, îi lasă să stea cu spiritele rele. Astfel, costumațiile, decorațiunile și colindatul, provin din țările de origine sau migrație a Halloween-ului, precum: Irlanda, Anglia, Canada, S.U.A., Australia și Noua Zeelandă și au trecut prin ușoare modificări.

C.T.:  Într-un fel sau altul, când spunem Halloween, ne gândim atât la vârcolaci, vampiri și vrăjitoare, dar și la acei dovleci mari și portocalii care sunt promovați pe toate articolele destinate Halloween-ului. De ce este dovleacul un simbol al acestei sărbători și de unde provine acesta?

D.I.:  Acesta este un fel de simbol al Halloween-ului datorită celebrei legende a lanternei lui Jack. Jack este un bărbat care a reușit să-l păcalească pe Diavol să urce într-un copac să ia un măr. Între timp, el a făcut o cruce pe trunchiul copacului, iar Dracul nu a mai putut coborî. Diavolul, supărat, îl blesteamă pe Jack să nu poată ajunge nici în iad, nici în rai. Atunci, Jack s-a gândit să-și lumineze acele drumuri întortocheate între iad și rai cu o lanternă care era formată dintr-o lumânare protejată într-un dovleac. De asemenea, aici există și simbolul luminii, care interpretat din punct de vedere al simbolismului universal, reprezintă conservarea esenței luminoase, care înseamnă viață, căldură și sănătate.

C.T.:  Mai cunoașteți și alte tradiții mai puțin populare specifice acestei perioade?

D.I.:  Desigur. În alte zone, din Irlanda mai ales, există obiceiul de a se face un foc, peste care oamenii și animalele treceau. Această acțiune se făcea cu scopul purificării acestora și eliminării răului, care s-ar fi putut cuibări prin haine sau sufletul oamenilor. Și noi, românii, avem ritualul de sărit și purificat prin foc, care se face de Sâmedru (Sfântul Dumitru). Sâmedru este pe data de 26 octombrie, care este relativ apropiată de data Halloween-ului. Aceste decalaje țin de ordin geografic și de anotimp, care vine în fiecare merdian diferit. Atunci când oamenii practicau aceste ritualuri erau încântați și aduceau voie bună, deoarece aceste ceremonialuri vechi îi ajutau pe oameni să relege relațiile sociale și să anuleze toate certurile și supărările dintre aceștia. Toți oamenii trebuiau să intre în noul anotimp curați, purificați și fără supărări, pentru a se putea bucura din nou de o coeziune cât mai bună. De asemenea, pe lângă alimentele care se consumau din abundența în acea perioadă, exista și un ritual al mărului glazurat, pe care americanii încă îl mai păstrează. Acest ritual constă în spânzuratul merelor cu o sfoară, pe care oamenii trebuiau să-l prindă cu gura dintr-un cazan cu apă. Acesta era practicat atât pentru amuzament, cât și pentru faptul că se considera că cel care reușea să prindă mărul, urma să aibă succes în toate activitățile și noroc, fiind ceva cu totul și cu totul special.

C.T.:  Reprezentanții Bisericii consideră că Halloween-ul este o sărbătoare păgână, cu asocieri satanice. De ce? Care a fost factorul declanșator al acestor asocieri făcute de Biserică?

D.I.: Da, într-adevăr biserica nu era de acord cu aceste practici, motiv pentru care, după ce s-a tot străduit să înlăture aceste ritualuri și nu s-a putut, Biserica Romano-Catolică a transformat, înca din jurul anului 835, ziua de 1 noiembrie în „Sărbătoarea Tuturor Sfinților”. Această sărbătoare marchează de fapt pe 2 noiembire „Ziua Morților”, care este legată tot de îmbunarea spiritelor celor răposați. În plus, creștinismul este axat în esența sa pe eradicarea răului și îndepărtarea spiritelor rele, deci nu este de mirare faptul că în anul 835 se dă această hotărâre a Bisericii Romano-Catolice, deoarece ei spuneau că sunt singurii capabili să lupte cu spiritele rele. Este firesc că de la manifestările acestea zgomotoase, pe care creștinismul le presupunea exuberante prin costumații, măști și chiar dansuri și sărituri peste foc, Biserica Creștină să le considere într-un fel păgâne, făcând mai mult referire la perioada de dianinte institurii creștinismului ca religie oficială. De aceea, ziua de 1 noiembrie este fixată ca graniță, reprezentând „ziua luminii”, „ziua lui Dumnezeu”, existând și convingeri precum sintagma: „Dacă toți sfinții s-au unit, răul s-a pustiit.”. Într-adevar, există acest tip de antinomie între o direcție de spritualitate și cealaltă, dar în esență amândouă luptă pentru binele omului și a comunității. Procedeele prin care se duc aceste „lupte” sunt diferite, dar mesajul și scopul practicării lor este mereu același.

C.T.:  Se spune că Sfântul Andrei este un fel de Halloween al românilor și cele 2 sărbători chiar au o mulțime de tradiții și superstiții comune. Chiar dacă și în seara de Sfântul Andrei, românii pun în practică tradiții care sunt menite să țină spiritele rele și strigoii la distanță de gospodăriile lor, această sărbătoare este agreată de Biserică. De ce?

D.I.:  Există similitudini între Halloween și practicile Sfântului Andrei, atât la nivel de mesaj, comportament, cât și la nivel de practici familiale, toate având scopul de a-l ajuta pe om să lupte cu nevăzutul, pentru a avea liniște psihică. Dacă în catolicism, rigoarea dogmei trebuia respectată ad litteram atât în mediile monarhale, cât și de practicanți, în ortodoxism nu se acceptă neapărat, dar se tolerează câteva practici cu caracter magic, deoarece ei știu că au nevoie de om. Mai pe scurt, se fac că nu văd, pentru că oricum tot ceea ce facem noi la Sfântul Andrei, sunt practici cu caracter familial, nu sunt forme comunitare ca la Halloween. La Sfântul Andrei practicile sunt de o anumită factură intimă, cu rolul de delimitare a spațiului dintre familie și necunoscut. Aici este vorba și despre ceea ce se numește în literatura de specialitate sincretism, care ne duce cu gândul la ceea ce este absolut necesar oricărei ființe de pe mapamond, legătura cu trecutul, cu strămoșii, care înseamnă identitate. În general, în cele 2 parametre geografice de geneză ale practicilor atât ale Halloween-ului, începutul anului celtic, cât și ale Sfântul Andrei, care se mai numeste și începutul anului dacic, se marchează începuturile similare, dar prin comportamente diferite. Să fim fericiți pentru că suntem diferiți, deoarece în ultimă instanță esența este aceea de a fi bine, de a ne integra în societate, în neam, în univers și lupta pentru armonie. Important este să fugărim spiritele rele, fie în manieră irlandeză și americană, fie în spiritul românilor de Sfântul Andrei. Important este să reușim să le alungăm!

Știu că am auzit cândva pe cineva spunând, mai în glumă, mai în serios, că este atât de simplu să te simţi american, deoarece trebuie doar să decupezi un dovleac şi să te sperii de el. Amuzant, nu?! În timpul interviului cu doamna etnolog Doina Ișfănoni, am fost oarecum uimită când am aflat că aproape fiecare lucru are o poveste. La o primă vedere, acestea par niște lucruri obișnuite, pe care le facem în fiecare an, pentru că așa fac toți sau pentru că sunt promovate excesiv, nu pentru că știm cu adevărat ce reprezintă.

Articol redactat de Cristofan Theodora.

Articol editat de Stănescu Antonia.

Tags

Great! You've successfully subscribed.
Great! Next, complete checkout for full access.
Welcome back! You've successfully signed in.
Success! Your account is fully activated, you now have access to all content.