March 22, 2021

poem pentru noi

poem pentru noi

îmi scriu creierii afară din cap
și încep inima să mi-o dezbrac
de toate teatrele ce le-a jucat,
pân’ s-a ales cu cel mai rău handicap:
nu mai știe de unde a plecat.

și nu mai știu nici eu ce drum am apucat
și câte lumi și universuri am traversat
prin mintea mea otrăvită, zăpăcită;
chiar și-acum în prag de moarte
sentimentală, abruptă și fizică,
mă-nvârt printre mine ca un titirez,
nu mai știu ce rând scriu sau dacă visez
și acum mă ia dorul să colorez
în alb și negru portretul amorului meu
cu ochi verzi, aprinși, dar triști mereu,
ce m-au luat și m-au aruncat în greu,
așa că nu-l mai scriu
și mi-l arunc în sicriu,
să mi-l iau mai târziu
în moartea mea;

până când moartea ne va duce în altă viață.