January 18, 2021

Niculae Florentina- pe podium la mondialele de karate

Niculae Florentina- pe podium la mondialele de karate

Știați că în Colegiul Național Grigore Moisil avem o campioană mondială la karate? Poate ați văzut-o pe hol, poate că ați vorbit cu ea dar nu știați acest lucru. Numele ei este Niculae Nicoleta Florentina, elevă în clasa a XI-a D. Are 18 ani și a început să practice acest sport la vârsta de 5 ani, în cadrul Clubului Sportiv Rapid București. Și dacă nu ești ca mine și știi mai multe despre karate, ea practică stilul Goju Ryu. Recent i-am luat un interviu:

(BI): Când ai început să practici acest sport?

(NF): Am copilărit în Giulești. Când eram mică, am văzut mulți karatiști ieșind de pe stadion în kimonouri . De mult îmi doream să practic un sport, și  în copilărie m-am uitat mult la filmele cu Jackie Chan, cu Bruce Lee, îi vedeam cum practicau karate, cum se bat, cum sar și mi-a plăcut foarte mult ce am văzut, așa că l-am rugat pe tata să mă ducă la un curs de karate să văd cum e. Îmi amintesc că în prima zi când am fost acolo, m-am întâlnit cu Sensei, m-a prezentat tata și a zis ”Să știți că o aveți în față pe viitoarea campioană națională”, la care Sensei a început să râdă și a spus ”O să vedem”. Doi ani mai târziu, am participat la un concurs național la Cluj, când am luat locul întâi la ambele probe, moment în care Sensei mi-a spus că poate îi ghicește tata și ei viitorul.

(BI): Ce te-a atras la karate?

(NF): Încă de la început mi-a plăcut pentru că eram foarte mulți copii, la examenele de centură eram chiar și peste 100. Apropo, acum am centura neagră. În fine, țin minte că de la grădiniță până când am terminat generala, preferam să mă duc la karate decât la școală pentru că aveam un grup de prieteni mult mai buni, mă înțelegeam mult mai bine cu ei. M-am integrat repede pentru că aveam aceeași vârstă, chiar și acum suntem 5 sau 6 care ne-am apucat în același timp și nu ne-am lăsat. Fiind obișnuiți cu competițiile, mă simțeam mult mai protejată, aveam mai multă încredere în ei. În plus, m-a atras modul în care vorbeau Senseii cu noi, cum aveau răbdare cu noi, și ne mai explicau odată dacă era cazul, fără să se supere sau să țipe.

Flori are încălțămintea roșie

(BI): Am auzit că ai câștigat câteva medalii. Ce ne poți spune?

(NF): Sunt campioană națională pe stilul meu , Goju-Ryu, din 2019. De asemenea, am obținut locul al doilea la campionatul de Shito-Ryu, și locul 1 la Romanian International Open din 2018, asta dacă te referi la cele mai recente. În plus, cel mai important titlu de până acum este locul al treilea la mondialele din 2017. A fost o experiență de neuitat. Îmi amintesc cum așteptam să urc pe podium pentru premiere. Auzeam cum galeria României striga ”Bine Flori!” și ”Hai România!” iar după ce am urcat pe podium împreună cu colegele mele au pus imnul fiecărei țări, aveam drapelul în brațe, nu știu, a fost o experiență nemaipomenită. Concursul a fost de ziua lui tata (se emoționează) și îmi amintesc că am ieșit din sală și am început să plâng atunci când mi-a spus că e cel mai frumos cadou pe care putem să i-l fac.

Premierea mondialelor din 2017

(BI): Cât de mult te antrenezi?

(NF): Pe lângă antrenamentele de la club, fac și sală, deci am cam 7 antrenamente de luni până vineri.

(BI): Ne poți împărtăși un moment amuzant de la antrenamente?

(NF): Cel mai amuzant moment pe care mi-l amintesc a fost atunci când împreună cu o colegă am vrut să facem un experiment. Aveam mingi medicinale, din acelea care se umflă cu aer și voiam să testăm forța de impact. Ne-am dus fiecare în câte un capăt al sălii cu mingile în brațe și am început să alergăm una spre cealaltă. Ne-am izbit una de alta. Eu cred că am zburat puțin la propriu (râde), după care efectiv nu ne mai puteam opri din râs. Nu ne-am accidentat.

(BI): Cât de departe vrei să ajungi în această carieră?


(NF): Îmi doresc ca după ce termin liceul să urmez școala de antrenori, în plus față de medicină, și să îmi deschid un club sau să mă alătur unor antrenori ca să dau mai departe ceea ce m-a creat pe mine ca persoană. Vreau să păstrez karate ca un hobby, în plus, față de meseria pe care o voi avea. Cât despre concursuri, aspir să ajung campioană mondială la categoria mea.

(BI): Cum balansezi școala cu sportul?

(NF): Este destul de greu, pentru că uneori am impresia că nu mă dedic suficient fie școlii, fie pasiunii, e dificil să te împarți. Cu toate astea, reușesc să le îmbin pe amândouă în așa fel încât să fiu peste medie la amândouă. Au fost momente în care a trebuit să lipsesc de la școală pentru competiții, au fost zile în care nu am dormit suficient ca să îmi fac temele, dar a meritat. Iar acum, programul meu este mult mai bine aranjat pentru că am ore dimineața și antrenamente după-amiaza, ceea ce îmi oferă atât timp să mă odihnesc, cât și pentru teme.

(BI): Cine este idolul tău și de ce?

(NF): Idolul meu este Jackie Chan încă din copilărie și o să rămână mereu fiindcă el mi-a aprins flacăra, dorința pentru sport. Încă mă mai uit la filme cu el, și uneori încerc să exersez mișcările pe care le face el. De exemplu, am văzut filmul Karate Kid de atât de multe ori încât aproape știu toate replicile. Am văzut toate filmele lui și el va fi mereu cel care m-a atras spre ceea ce fac.

(BI): Ce vrei să le transmiți tinerilor pasionați de sport?


(NF): Indiferent de cât de greu ți-ar fi, indiferent de ce ți-ar spune ceilalți, tu perseverează, demonstrează-le că a meritat să te dedici. Tot efortul pe care l-ai depus, toate acele ore de transpirație, de oboseală, toate acele nopți nedormite de pasiune, de ardoare de a ajunge la concursuri, de a câștiga niște medalii, toate acele antrenamente, emoțiile sunt parte din tine, iar acel sport pe care îl practici te va ajuta foarte mult chiar dacă poate te oprești după ce termini liceul. Sportul este cea mai bună metodă de a te dezvolta, de a te regăsi!