May 7, 2021

NAȘTEREA UNIUNII EUROPENE

NAȘTEREA UNIUNII EUROPENE

Europa a existat întotdeauna ca un continent unitar, diversele sale etnii căutând constant afirmare națională și fondându-și state în acest sens. Astfel, Europa la prima vedere nu pare a avea o șansă la existență unită, conflictele dintre diversele sale popoare împiedicând la prima vedere o uniune, însă Uniunea Europeană a reușit acest dificil obiectiv. Întrebarea rămâne: Cum? Răspunsul scurt este economia, cel lung este modul în care aceasta s-a impus, nedorind să știrbească diversitatea continentului ci să o fructifice în scopul păcii, dreptății și ajutorului reciproc.

Încă de la începuturi, statele europene au fost fondate pe baze naționaliste, migrându-se de la dorința de romanitate, la afirmare independentă. Astfel, ne-ar veni greu să credem că Europa poate fi unită sub un singur stindard, mai multe imperii dorind acest lucru, precum cel Roman sau cel Romano-German sau chiar Iugoslavia care a căutat să unească statele slave de la sud de Dunăre, chiar dacă nu o putem numi imperiu. Toate aceste state aveau în comun un aspect și anume acela că o etnie sau o regiune avea mai multă putere decât celelalte, ceea ce a dus la tensiuni și dorința de afirmare națională a celor discriminați. Practic, cultura nu era fructificată ci etichetată și organizată în regiuni, membre ale unei federații care nu le permitea afirmarea națională. Putem observa asta cel mai bine în cazul Iugoslaviei, care s-a fragmentat în 7 state după dizolvare și încă nerecunoscutul din punct de vedere diplomatic, Kosovo. Toate aceste abordări sunt totuși diferite de cea a Uniunii Europene, motiv pentru care aceasta a avut succes și a devenit cel mai lung proiect continuu pentru pace.

În loc de a supune țările membre, Uniunea Europeană a căutat cooperare în sensul rezolvării problemelor comune, învățând într-un fel din creștinism, care a unit Europa împotriva dușmanilor comuni, precum Imperiul Otoman, însă, în loc de religie, focusul a fost economia și progresul. Uniunea Europeană a originat drept Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului, menită să ajute statele europene în reconstruirea economiilor distruse de cel de Al Doilea Război Mondial și prevenirea unui alt război prin unirea industriilor necesare conflictului armat. Această nevoie de pace a apărut la nivel social de la nivelul individului, foarte important în discuția Uniunii Europene, întrucât aceasta mereu s-a mulat după cetățenii săi diverși, având deviza: Unitate în diversitate. Această deviză este de-a dreptul salvatoarea Uniunii Europene, întrucât, nu neglijează individul, dar nici identitățile naționale ale țărilor membre, căci diversitate se trage și din țara de care aparține individul cu tradițiile și cultura ei, dar și din interior, motiv pentru care Uniunea Europeană caută implementarea drepturilor omului în statele sale membre. Fără aceste drepturi, mulți nu și-ar putea exprima identitatea de sine, UE devenind astfel centrul progresului social în implementarea drepturilor omului. Oricât de mult ar submina-o interesele politice, dorința de progres este adânc înrădăcinată în mințile oamenilor încă de la începuturi, de exemplu barbarii doreau să facă parte din Imperiul Roman cu scopul de a progresa din punct de vedere social. În plus, Uniunea Europeană permite dezvoltarea economică individuală a fiecărui stat membru, fapt ce a atras de-a lungul timpului noi țări membre în căutarea solidificării identității lor naționale.

Europa este un continent divers și trebuie să acceptăm asta, precum Uniunea Europeană ne demonstrează. Astfel, mesajul meu pentru Europa este să continue fiecare dintre noi lupta împotriva discriminării. Scopul Uniunii Europene nu este să devină un stat sau să formeze o cultură unitară ci să le îmbrățișeze pe toate cu scopul formării unei societăți sănătoase și această acceptare începe cu fiecare dintre noi, cetățeni europeni.

Articol redactat de Cismaru Lucian în cadrul proiectului Școli ale Parlamentului European.