Unde a dispărut muzica clasică?-un interviu cu Vraciu Alexandra

Oct 15, 2021

Melodia și ritmul au fost mereu o parte importantă din umanitate, poate chiar esența ei. Odată cu apariția muzicii clasice cum o știm noi, după ,,veacul de aur al polifoniei'', au apărut și asocierile acesteia cu oamenii de cultură ai Europei vestice, cu statutul de intelectual sau savant. În prezent, datorită inovației și diversificării din secolul XX, muzica clasică a rămas, cumva, de nișă. Câți adolescenți, de exemplu, îl ascultă pe Enescu la căști, mergând spre casă? Sau câți dintre noi se rup la petreceri pe Schumann și Schubert?

Totuși, pasiunea pentru operă și clasicism a rămas un fel de flacără adusă de pe Olimp, genul de flacără care nu poate fi stinsă peste generații, care încă arde. Și, aparent, și-o arde și prin Moisil: colega mea, Vraciu Alexandra, s-a oferit să vorbească puțin despre muzica clasică și ce a însemnat (și încă înseamnă) pentru ea, pentru noi.

Prezintă-te în câteva cuvinte. Ce îți place să faci?

Bună, sunt Alexandra de la XI D și... am o mare pasiune pentru muzică, pentru cântat. Mereu am avut. Din clasele primare am început să fac pian, violoncel și vioară la Școala de Muzică, numărul 3. Din clasa întâi, mai exact. Și fac parte din Corul de Copii al Operei Naționale București.

Ce te-a determinat? Nu a fost solicitant?

La început am fost determinată de mama mea. De când era studentă iubea muzica clasică, dar nu a avut oportunitatea să învețe un instrument muzical, deși își dorea extrem de mult. Era din provincie, unde nu se găseau școli de muzică. De aceea ne-a dat mie și pe surorilor mele ceea ce a nu a avut, iar acum, sora mea cea mică cântă la vioară, iar cea mijlocie la percuție.

Iar dacă a fost solicitant sau nu... nu știu. În primară terminam orele la 12 și mergeam la Școala de Muzică cu autobuzul. Aveam cam două ore pe săptămână de instrument și una de teorie muzicală. Nu a fost așa greu. La cor am intrat din clasa a șaptea, pe la vreo 13 ani.

Cum se simte experiența unui spectacol?

Mereu la sfârșit de an țineam un mic spectacol pentru părinți și rude, era un fel de sărbătoare. Dar odată, țin minte că profesorul meu de violoncel m-a anunțat că am fost aleasă de către director să cânt pentru Prințesa Maria a României. Sunt o fire destul de sensibilă, normal că am avut emoții, dar odată ajunsă pe scenă... fricile mele erau mai mici decât mine, le-am întrecut și am cântat din suflet. ,,Lebăda'' de Camil Saint Saens.

În prezent, pe pandemie, cum mai merge cu spectacolele, cu corul?

Păi, în general suntem cam toți vaccinați. Pe 3 octombrie am avut spectacolul ,,Carmen'', și ,,Tosca'', pe 4. Se poate intra doar cu dovada vaccinării. A fost și Festivalul George Enescu, unde am fost cu prietenele mele.

Ce îți place la muzica clasică?

Păi, operele mele preferate sunt Turandot și Tosca de Puccini. Am cântat în ele la Operă, mi-au dat un feeling unic, nu îl pot descrie în cuvinte. Adesea, muzica nu este despre asta, muzica este dincolo de cuvinte. Oricum, la pian - îmi plac operele lui Chopin, mă relaxează. Deși unii îl găsesc plictisitor, dacă asculți atent simți alegoria notelor, modul în care se suprapun și creează un spațiu sigur, doar al tău. Chopin e daddy.

Muzica clasică este extrem de complexă, având în vedere vechimea, și nu este pentru toată lumea. Am întâlnit oameni care nu ascultă acest gen fiindcă este de bătrâni dar nu, chiar nu, este melodioasă, frumoasă... cea mai cea.

Acum despre viitor... muzica este doar o pasiune sau e și o carieră? De ce ai dat la științele naturii?

Sincer, niciodată nu am vrut să fac o carieră din muzica clasică. Motivul ar fi că... odată ce ajungi să faci asta for a living și intervin problemele financiare, stresul, îți pierzi pasiunea. Cel puțin așa cred eu. Am prieteni la Conversator și am realizat că îmi place doar un anumit repertoriu, nu aș vrea să fiu forțată să cânt ceva fără să mă regăsesc pe parcurs. Iar la întrebarea de ce am dat la științe... Păi, am și o pasiune pentru matematică și biologie. Încă am timp să mă gândesc la viitor.

În afară de muzică clasică ce mai asculți?

Îmi place foarte mult Queen. Tatăl meu a avut o obsesie cu trupa asta din tinerețe. Și, în general, ascult orice dacă îmi place melodia, din orice gen, chiar și metal.

Mulțumesc pentru timp, Alexandra, vrei să mai transmiți ceva?

Mulțumesc și eu pentru interviu. Nu vreau să mai spun nimic, pupix.


Articol redactat de Miriam Georgescu.

Articol editat de Minciu Ioana.

Ilustrații realizate de Guzu Dana.

 

Tags

Great! You've successfully subscribed.
Great! Next, complete checkout for full access.
Welcome back! You've successfully signed in.
Success! Your account is fully activated, you now have access to all content.