February 15, 2021

Mihai Eminescu – scurtă biografie și câteva opinii ale apropiațiilor poetului

Mihai Eminescu – scurtă biografie și câteva opinii ale apropiațiilor poetului

Mihai Eminescu a fost și va fi mereu geniul literar al României. El s-a născut la Botoșani pe data de 15 ianuarie 1850. A fost al șapte-lea din cei 11 copii a lui Gheorghe Eminovici și ai Ralucăi Eminovici. A copilărit la Botoșani și Ipotești. A făcut școala primară la Cernăuți la National-Hauptschule. În toamna anului 1860 Gh. Eminovici îl înscrie pe băiat la K.K. Ober-Gymnasium, unde au fost înscriși patru dintre frații lui mai mari: Șerban, Niculaie, Gheorghe și Ilie. Deşi a avut o inteligenţă rară, nu lua note prea bune în școală. În perioada 1866-1869, merge prin țară în încercarea de a avea contact direct cu poporul și cu obiceiurile românești. Scrie poezii, dar este și sufleor și copist în trupa lui Iorgu Cragiale. În perioada 1869–1872, este student la Viena unde studiază Facultatea de Filozofie şi Drept, dar audiază şi cursuri de la alte facultăţi. În primăvara anului 1872, o întâlnește pe Veronica Micle care îi influențează scrierile și, astfel, se naște una dintre cele mai frumoase povești de iubire din literatura română. Între 1872 şi 1874, a fost student la Berlin, a urmat cu regularitate două semestre, dar nu s-a prezentat la examene. S-a întors în România și a trăit la Iaşi între 1874-1877. În 1877, Eminescu s-a mutat la Bucureşti, unde până în 1883 a lucrat la ziarul „Timpul”.

Numele de Mihai Eminescu i se datorează lui Iosif  Vulcan, publicist și scriitor al vremii, care îi publica în revista Familia din Pesta poezia “De-aș avea”, la vârsta de 16 ani, în 1866. Acesta este debutul poetului.

În 1883, a scris marile lui poeme, „Scrisorile” și „Luceafărul”. În decembrie, a apărut volumul „Poezii”, cu o prefaţă şi cu texte selectate de Titu Maiorescu, fiind singurul volum tipărit în timpul vieţii lui Eminescu.

În 1883, se îmbolnăvește, se internează în spital, apoi revine în viaţa publică şi în activitatea literară, și iar se internează în spital și revine, și tot așa până la moartea sa. Eminescu a murit în data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineața, în casa de sănătate a doctorului Șuțu.

În continuare vă prezint câteva dintre opiniile mai puțin cunoscute ale unor oameni care l-au cunoscut pe Eminescu:

„Şi astăzi, chipul lui minunat îmi stă în minte. L-am văzut şi eu.... era izbitor de frumos. Era imposibil să apară într-o sală, fără ca fiinţa sa să atragă privirile chiar ale celor ce nu-l cunoşteau. Chipul lui ne minuna şi pe noi, copiii”. „Era extrem de vesel şi îi plăcea la nebunie muzica. Fredona când venea din plimbările sale în parc” scria Mihai Mavrodin, văr al poetului, într-un articol din anul 1929, din ziarul botoşănean „Ştirea“.

Teodor Ştefanelli, un bun prieten a lui Eminescu, fost coleg de clasă la şcoala din Cernăuţi, şi, mai apoi, la Universitatea din Viena îl descrie în cartea sa „Amintiri despre Eminescu”: „Avea statură mijlocie, era cam lat în spate, dar totul era proporţionat. Avea ochii negri şi adânci. Purta mustaţă, rar o rădea”.

Istoricul botoşănean Gheorghe Median mai spune că ceea ce impresiona, însă, cu adevărat, la poet, era vocea sa. „Eminescu avea o voce blândă, calină şi un zâmbet liniştitor, molipsitor. Asta o spun toţi cei care l-au cunoscut. În ciuda tonului de revoltă din poezia sa, era un om foarte blând, care degaja multă căldură în jurul lui. Avea o voce de aur. Cânta foarte frumos. Se ştie puţin despre acest talent al lui Eminescu. Ar fi putut fi oricând un bun solist vocal. De multe ori îi acompania pe lăutari la câte un chef, dar şi rudele îl rugau să le cânte”,

Mihail Sadoveanu: “Cu Eminescu apare în literatura europeană ultimul mare poet romantic, păstrând în existenţa şi opera sa conturul caracteristic al dramei artiştilor romantici”.

Ion Luca Caragiale: “Acest monument măreţ al literaturii poporului nostru a fost clădit în mai puţin de douăzeci de ani în care se numără şi anii de suferinţă când poetul a fost  copleşit de o boală necruţătoare, care la 1889 i-a întrerupt brusc cursul vieţii.”

Ioan Slavici: “Niciodată nu s-a văzut la noi un temperament de artist completat de-o cultură aşa de vastă şi de o originalitate atât de marcantă. În poezia noastră dulceagă şi destul de ofticoasă, versul lui Eminescu se detaşează într-un relief izbitor.”

poza:(https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Eminescu#/media/Fișier:Eminescu.jpg)