March 22, 2021

memento mori

memento mori

când tot e la apogeul finalului
și tu-ți ți la inimă frâiele pumnalului,
vei fi doar tu și Moartea și-un destin,
ai curaj să le ceri să aștepte puțin?

te mai ai pe tine destul încât
să le dai în dar un ultim cânt
care să te-aducă pe tine înapoi
și să nu te prefaci ca șoapta-n ploi?

ai tu, muritor bolnav de vise
ce stă cu brațele întinse
și cu cer și viață stinse,
destul din Soare ca să strălucești
și să-ți mai vrei o dată să trăiești?

poți să te mai scalzi în curcubeu?
te întreabă Viața cine te omoară,
iar tu, ca un artist derbedeu,
spui cu sufletul în palmă
“eu”