La drum... prin Argeș

Ediția Martie 2021 Mar 22, 2021

De ceva timp ne propusesem să revedem Curtea de Argeș și împrejurările acestui oraș. După ce ne-am amânat excursia două săptămâni din diferite motive, ne-am hotărât în sfârșit să facem ceea ce ne doream, în ciuda faptului că, în ziua de sâmbătă, 6 martie, se anunțase o vreme destul de urâtă.

Am plecat din București în jurul orei zece dimineața, însoțiți de o ușoară ninsoare. Pe autostradă s-a mai potolit, însă tot nu aveam mari speranțe că vremea va ține cu noi. La Pitești nu mai ningea, dar era în continuare înnorat. Totuși, spre marea noastră surpriză, Curtea de Argeș era scăldată în razele blânde ale soarelui. Nu ne-am oprit în oraș, ci ne-am continuat drumul spre barajul Vidraru, o impunătoare construcție situată între Subcarpații Getici și Munții Făgăraș, pe cursul râului Argeș.

Drumul dintre Curtea de Argeș și barajul Vidraru este chiar o parte din celebrul Transfăgărășan, aflându-se într-o stare relativ bună, devenind însă din ce în ce mai periculos din cauza serpentinelor pe măsură ce „intră” în munți.

Barajul Vidraru, un uriaș arc din beton construit în prima jumătate a anilor '60.

Barajul are un lac de acumulare cu o adâncime maximă de 155 m, acesta colectând apele râurilor Capra și Buda. De menționat este faptul că, dacă barajul s-ar rupe, în 72 minute nivelul apei s-ar ridica în Pitești la 12 metri (înălțime echivalentă cu cea a unui bloc cu 3 etaje).

Înainte ca lacul de acumulare să se formeze, altfel spus până în 1965, pe locul acestuia exista satul Cumpăna. Tot aici a fost construită și o colonie (grupare de locuințe muncitorești) pentru oamenii care lucrau la ridicarea barajului. Când barajul a fost gata, locuitorii au fost evacuați și despăgubiți, recuperându-se diverse materiale sau obiecte din casele acestora. După ce toată lumea a plecat, s-a început inundarea controlată a zonei. Umplerea lacului a durat un an, apele acoperind în întregime ceea ce mai rămăsese din satul Cumpăna (click aici pentru mai multe detalii).

Priveliștea îți taie cu adevărat răsuflarea: munții falnici care fac loc unui subțirel curs de apă, soarele strălucitor, adierea vântului creează amintiri de neuitat.

Următoarea noastră oprire a fost la Cetatea Poienari, situată pe același drum însă mai aproape de Curtea de Argeș. În jurul acestui monument există câteva legende.

Potrivit unor surse istorice, Vlad Țepeș dorea să se răzbune pe negustorii din Târgoviște, având o supărare provocată de aceștia. În timpul uneia dintre domniile sale, Vlad Țepeș ar fi înconjurat așezarea Târgoviște într-o duminică de Paște, forțându-i pe locuitori să meargă așa cum erau, îmbrăcați în haine de sărbătoare, să ridice zidurile viitoarei cetăți. Letopisețul Cantacuzinesc menționează următoarele: câți au fost tineri cu nevestele lor și cu fete mari (...), pre toți i-au dus la Poienari de au tot lucrat la cetate, până s-au spart hainele dupre ei. Cât despre bătrânii din Târgoviște, pre toți i-au înțepat (tras în țeapă) de au ocolit cu ei tot târgul. Mai multe documente istorice atestă veridicitatea acestor întâmplări.

Cetatea Poienari.

Cetatea reprezenta un refugiu pentru domnitor, în cazul în care ar fi fost urmărit de inamici.

De altfel, se spune că Țepeș a folosit la un moment dat fortificația în acest scop, el reușind să se ascundă aici potcovindu-și caii invers și inducându-i în eroare pe turcii urmăritori.

Indiferent de ce spun diferitele legende, un lucru e sigur: cetatea reprezintă un punct de atracție important din județ. Și mai sigur este că turistul trebuie să urce 1480 de trepte pentru a ajunge la ruine. Nu vă speriați: pe traseu există două puncte de oprire unde este amplasată câte o băncuță. În plus, odată ajunși sus vă veți putea odihni admirând o minunată panoramă (puțin afectată totuși de două manechine trase în țeapă, simbolizând doi nefericiți ce au suferit pedeapsa preferată a domnitorului).

Cele aproape 1500 de trepte sunt o provocare pentru cei mai puțin antrenați, dar și pentru sportivi.

Din cauză că am plecat târziu din București nu ne-am mai oprit în Curtea de Argeș, majoritatea obiectivelor turistice fiind deja închise. Deși orașul nu excelează în frumusețe, merită cu siguranță o oprire, având câteva locuri demne de a fi vizitate. Principalul ar fi Mănăstirea Curtea de Argeș, ridicată de către Neagoe Basarab începând cu anul 1515. Din anul 1914, lăcașul de cult este locul unde sunt înmormântați membrii familiei regale din România (Carol I și Elisabeta, Ferdinand și Maria, Carol al II-lea și Elena, precum și regele Mihai și regina Ana). Tot în oraș puteți savura o prăjitură delicioasă la una dintre cofetării.

Vă îndemn sincer să vizitați aceste locuri, dacă nu ați făcut-o până acum. Și dacă ați mai fost prin zonă, o excursie de o zi nu strică. Vă asigur :)

Informații utile:

  • Este de preferat să plecați din București până în ora 09:00, mai ales dacă alegeți să vizitați zona într-o singură zi.
  • Prețul biletului la cetatea Poienari este de 10 lei pentru adulți, respectiv 5 lei pentru copii, elevi sau studenți. Ultima urcare spre cetate se face la ora 14:30, turiștii trebuind să fie înapoi la poalele muntelui cel târziu la ora 16:00.
  • Mănăstirea Curtea de Argeș poate fi vizitată în fiecare zi între orele 08:00-17:00.  
  • Distanța dintre Curtea de Argeș și Barajul Vidraru este de aproximativ 30 km, putând fi parcursă cu mașina în jumătate de oră.

Tags

Ștefan Susanu

Ce să fac, îmi place să călătoresc!

Great! You've successfully subscribed.
Great! Next, complete checkout for full access.
Welcome back! You've successfully signed in.
Success! Your account is fully activated, you now have access to all content.