Iubirea într-o mie de înfățișări

Feb 14, 2022

Pe tot parcursul vieții ne vom adresa o mulțime de întrebări care sunt legate între ele de un factor comun și anume: „iubirea”. Întrebări precum: „Voi găsi oare acea persoana?”, „Oare eu de cine sunt iubit?”, „Mă simt singur” sau „Voi fi în stare să iubesc vreodată, să ofer destulă iubire?”. Aceste întrebări, gânduri sau chiar percepții ne pot crea, deseori, dezordine printre sentimente, dezordine prin minte, ne pot influența și îngreuna alegerile, ideile, unele momente de gândire și…de cele mai multe ori…ne pot oferi momente de deprimare sau ne pot scădea încrederea de sine.

Ideea pe care fiecare dintre noi trebuie să o țină minte este că în nicisdun moment nu trebuie să ne simțim neiubiți, deoarece mereu va fi cineva acolo care se gândește la noi, care ține la noi și…ne iubește, în adevăratul sens al cuvântului.

Probabil că, cei mai mulți dintre noi, când aud cuvântul „iubire” mintea le zboară la acea relație adolescentină în care simțim primii ”fluturi în stomac”, în care credem cu desăvârșire în ”iubire la prima vedere”…când ne îndrăgostim. Însă iubirea nu  poate fi găsită doar sub această formă…iubirea…poate avea o mulțime de „înfățișări”, se poate simți pentru atât de multe persoane cu care ai relații total diferite.

Înainte de toate:…Ce e iubirea?...dificilă întrebare pot spune, iubirea e acel sentiment  puternic și intens, e atunci când pui pe altcineva pe primul loc, e atunci când în acea persoană vezi doar calități, când cu acea persoană poți fi tu însuți fără să te simți judecat, când te uiți în ochii ei și îți vezi…viitorul. Putem spune că iubirea este un sentiment de împlinire, pentru că odată cu iubirea…simți cum un gol din suflet ți se umple, odată cu iubirea vine și acea fericire care te face să nu îți dorești mai mult și să te bucuri de fiecare clipă…adică te simți pur și simplu…împlinit. Iubirea și acest sentiment de atașare ne fac să fim…oameni, ne fac să…trăim cu adevărat... poate suna puțin bizar, însă, să facem un exercițiu de imaginație: cum ar arăta lumea în lipsa iubirii? Cum am fi noi oamenii, sau…mai bine zis…ne-am mai putea numi „oameni”? Pentru a putea răspunde la aceste întrebări am să mă ajut de citatul lui Eminescu: „Am înțeles că un om poate avea totul,  neavând nimic și nimic, neavând totul”…acest „totul” din această „ecuație” înseamnă de fapt iubirea… poți avea iubire însă să fii lipsit de tot ce înseamnă „material” și poți avea totul „material”, dar degeaba dacă nu ai iubire. Deci, fără iubire am fi doar niște spirite incomplete… pentru că, așa cum am menționat și mai sus, iubirea ne completează, ne umple sufletul, acoperind orice gol.

Acum… poate vă întrebați: „ Despre ce înfățișări ale iubirii vrea să ne vorbească?” așa că, să începem cu o întrebare destul de simplă: „Pe cine iubim noi?”, primele răspunsuri la care aproape toți ne gândim sunt: familia, iubita/iubitul, prietenii, „acel tip/acea fată pe care îl/o plac din clasa a doua însă n-am avut curaj să-i spun” (bine…asta se poate încadra tot la iubit/iubită…dacă ne-am face curaj să-i mărturisim :))) Acum…e evident că aceste răspunsuri ne ghidează către ceea ce dorim noi să aflăm: înfățișările iubirii.

Prima formă de iubire pe care o simțim încă de mici copii este iubirea față de familie, de altfel…cea mai puternică formă de iubire pe care o vom avea mereu în suflet. Iubirea față de familie nu poate fi egalată…e un lanț ce nu se poate rupe niciodată pentru ca asta e ceea de definește o familie în fapt: iubirea, o familie nu se poate numi „familie” dacă aceasta nu e clădită pe baza dragostei, dacă între membrii ei nu există acest sentiment. În comparație cu celelalte tipuri de iubire, acesta este acea formă care se poate numi indestructibilă, acea legătură eternă care niciodată nu se va rupe…cred că nimeni nu a auzit de o mamă care să se despartă de copilul său chiar dacă la început l-a iubit, însă acum acea iubire s-a risipit, în cel mai rău caz, această situație există și anume, atunci când o mamă își părăsește copiii, totuși atunci…nu a existat deloc iubire, nici de la început, deci nu se poate vorbi despre acest sentiment. Dacă ar fi să mă folosesc de un citat sau o povestioară pentru a vă ajuta să înțelegeți cu adevărat ce e această iubire, pff…păi aș avea o gamă largă din care să aleg…însă pot afirma că, din toate căutările mele, ceva mi-a atras atenția în mod special: „O fetiță de 5 anișori și-a întrebat fratele mai mare: „Ce e iubirea?”. El i-a răspuns: „Iubirea e atunci când tu îmi furi ciocolata din ghiozdan în fiecare zi și totuși…o țin în același loc mereu”.”. Așadar…este atunci când ne gândim mereu la celălalt și facem totul în așa fel încât să fie bine, atunci când nu încetăm să ne gândim la cel de lângă noi și mai ales la binele său și ce putem face ca să i-l asigurăm: asta e iubirea față de familie.

O a doua formă de iubire despre care voi vorbi este iubirea față de acea persoană care apare în viața ta și „îți dă gândurile peste cap”, care îți provoacă sentimente intense, pure și adevărate. Acea persoană care, la început poate, părea doar un necunoscut, însă pe parcurs îți vei da seama că vă era menit să vă întâlniți…și chiar dacă la un moment dat vă distanțați din vagi motive niciodată nu trebuie să regreți că ai cunoscut acea persoană, deoarece totul în această viață se întâmplă cu un scop, nimic nu e întâmplător și fiecare om ce vine în viața noastră vine cu un scop: ori e o binecuvântare, ori e o lecție, și trebuie să ne bucurăm de fiecare întâmplare de care am avut parte deoarece fiecare are o contribuție în dezvoltarea noastră. Cum se simte această iubire?...păi, de cele mai multe ori auzim răspunsuri ca: fluturi în stomac, o stare de neconcentrare, sintagma „sunt cu capul în nori”, zâmbete incontrolabile, „acea sclipire în ochi”, bâlbâială…, fiecare simte diferit această trăire, însă fiecare transmite același mesaj: „cred că m-am îndrăgostit” și dragostea e un sentiment magnific...

Ultima înfățișare a iubirii despre care vreau să vă povestesc este prietenia…asemănătoare oarecum cu dragostea însă într-o prietenie să zicem că „ne permitem mai multe”. Cândva am auzit o sintagmă într-un film: „Cât timp ai un prieten adevărat în această viață te poți numi cu adevărat norocos.” și da, așa este. Un prieten adevărat este acea persoană cu care împarți cele mai multe zâmbete, cele mai frumoase amintiri, cele mai nebune năzbâtii, cele mai crunte dureri, cele mai fericite momente, cele mai adânci secrete, este acea persoană care știe totul despre tine și te poate ajuta și consola în orice clipă, de ajuns, fiind și un singur zâmbet. Un prieten adevărat este ca un diamant: greu de găsit, special și foarte ușor de pierdut…poți pierde un prieten adevărat din multe motive, dar cel mai dureros și frecvent este trădarea și minciuna, două lucruri ce nu trebuie să intervină când este vorba de iubire, deoarece…altfel…iubirea s-ar risipi.

Așadar, iubirea e un sentiment pur și simplu magic, un sentiment vindecător, care poate lua naștere în sufletele noastre pentru diverse persoane care sunt acolo pentru noi și noi pentru ele, este o trăire în a cărei lipsă viața ar fi monotonă, lipsită de frumusețe, este un sentiment care se poate simți ori la prima vedere…ori după ani de cunoaștere :)), un sentiment ce se poate simți… într-o mie de înfățișări.

Articol scris de Nechifor Rhiana-Teodora.

Design realizat de Nechifor Rhiana-Teodora.

Articol editat de Stoica Răzvan-Daniel.

Tags

Nechifor Rhiana-Teodora

14 y.o || ✍︎ moisil |•28.12•| ⇨ ♑︎ photographer // designer insta acc: @rhiana.teo_ photo acc: @rhia_photos_

Great! You've successfully subscribed.
Great! Next, complete checkout for full access.
Welcome back! You've successfully signed in.
Success! Your account is fully activated, you now have access to all content.