Destin ales

o cameră goală

cu pereți proaspăt zidiți

pe podeaua rece zac

doi străini adormiți

împreună,

fară de altul, nu pot trăi,

unul de moare

și celălalt va pieri

iubesc lumina lunii

căci sunt orbiți de soare

ambii tăcuți

vorbele ar vrea să zboare

singuri pe lume,

nimic nou de pierdut ...

încep a dansa

în propriul joc mut