Destin ales
o cameră goală
cu pereți proaspăt zidiți
pe podeaua rece zac
doi străini adormiți
împreună,
fară de altul, nu pot trăi,
unul de moare
și celălalt va pieri
iubesc lumina lunii
căci sunt orbiți de soare
ambii tăcuți
vorbele ar vrea să zboare
singuri pe lume,
nimic nou de pierdut ...
încep a dansa
în propriul joc mut