De ce așa și nu invers? O trecere în revistă a ceea ce reprezintă filozofia în modul de a privi și înțelege viața

Mi-aș dori să încep prin a spune că am creat acest articol pornind de la o întrebare simplă: Cum pot să devin o versiune mai bună a mea? Nici măcar acum nu sunt așa sigură că știu răspunsul, dar cu siguranță, rândurile ce urmează o să vă ajute ( sau asta sper) să înțelegeți mai bine acest proces de gândire.

O să  încep prin a spune că în ceea ce mă privește, primul meu contact cu filozofia a fost cu autorul Friedrich Nietszche și opera acestuia  „Așa grait-a Zarathustra”, creație pe care am descoperit-o în urma unui serial pe Netflix. Sunt multe lucruri de spus despre această carte, însă mă voi rezuma la partea esențială, aceea că în ciuda predicilor mai neortodoxe autorului cartea aceasta îți poate reda încrederea de sine sau așa zisa impresie de Supraom care , bineînțeles că nu trebuie luată ca atare, ci trebuie așezată într-un context just, în care să înțelegem că perfecțiunea totală nu există, dar fiecare dintre noi deține o parte care poate fi cultivată și crescută în timp. Aici ar merita să aduc aminte și de conceptul de Amor Fati din limba latină, în traducere acceptarea destinului care constă  în a nu dori nimic altceva decât ceea ce este sau altfel spus a spune DA chiar și atunci când totul pare un NU categoric.

O altă sursă de inspirație a fost cartea lui Gabriel Liiceanu, un filozof român „3 eseuri despre minciuna, ura si seductiecare” îți oferă o perspectiva nouă de a vedea lumea și de a înțelege rostul întrebării De ce? în cele trei contexte și anume: De ce mințim?, De ce urâm? De ce suntem seduși? Simplu, ar putea afirma unii: Pentru că putem să facem asta și pentru că așa vrem. Dar dacă de fapt tot ceea ce credeau unii nu este corect? Dacă minciuna este un adevăr ocolit sau poate că ura este o ramură a iubirii și că cei seduși nu sunt deloc folosiți și slabi, ci sunt ajutați să se redescopere? Poate că aceste afirmații nu sunt total valide, dar cu siguranță ca orice legenda are un sâmbure de adevăr. Este de la sine înțeles că minciuna face parte din viața noastră de zi cu zi, dar de multe ori m-am întrebat dacă de fapt minciuna nu este doar un adevăr împachetat în așa fel încât să fii atras doar de ambalaj nu și de conținut. Am realizat în timp că minciuna aduce de multe ori bucurie atunci când adevărul nu își are locul, și deși se spune că are picioare scurte minciuna se ține bine pe scena lumii fiind prezenta încă de la începuturi până în zilele noastre. Când spun bine comun, mă refer la afirmația adusă de Sofocle în „Filoctet” și de Machiavelli în Principele cum că: ,,În mod eficace binele nu poate fi apărat de rău decât prin rău’’ deci , automat o minciună poate să acopere și să protejeze un adevăr nedorit la fel ca și ambalajul arătos al cadoului care ascunde un eșec de proporții.

Despre ură doresc să menționez că nu voi aborda tot subiectul, ci voi discuta doar despre ura generalizata și cum funcționează aceasta? Avem două situații bine definite: așa zisa ură de pornire în care victima (cel urât) este urâtă din senin fără un scop anume , de exemplu pentru că un individ a luat o notă mai mare la test sau pentru că arată mai bine și este plăcut. Și ura de reacție produsă în urma unui incident, este o ură bazată pe un fapt veridic și moral în care cel ce urăște are dreptul să urască la rându-i. Ura de pornire deși  pare imorală și inutilă ea este din păcate una dintre defectele societății în care trăim, deoarece uitându-ne în jurul nostru observăm și auzim o mulțime de oameni spunând: Îl urăsc/ invidiez pe Y ori Y nu este așa bun precum crede este arogant, egoist, răutacios  de ce ar vrea lumea să stea cu el? și totuși Y este înconjurat de oameni  în timp ce dușmanii lui stau și se întreabă de ce?. Aici intervine teoria lui Heidegger ,,Dasein: modul în care încercăm să fim într-o lume în care este greu să rămâi autentic''. Ceea ce reiese din acest concept este distanțarea, pe care voluntar sau nu încercăm să o menținem, o distanțare de rang în ierarhia existenței noastre prin care căutăm: fie să îl admirăm în mod egal pe cel de lângă noi, fie să îl invidiem și în final să îl urâm. Astfel spus , atât timp cât cel de lângă noi este inferior nu îl vom urî! În încheiere,  doresc să îl citez pe Nietszche care spune succinct și clar că „Nu poți urî pe cineva dacă nu dai doi bani pe el. Ca să îl urăști trebuie să îl consideri egal cu tine sau mai presus.”

Dacă vorbim despre seducție acest subiect este unul complex ce nu constă doar în sensul clasic al termenului în care o persoană se lasă sedusă de un așa zis seducător,  ci este mai degrabă un proces complet și de o necesitate maximă în descoperirea sinelui și a drumului pe care se îndreaptă. De aceea, puțini oameni sunt cu adevărat seduși în totalitate – de ce spun în totalitate? - deoarece nu constă doar în atracția fizică sau carnală așa cum spune Freud când descrie principiul plăcerii, ci și în atragerea spiritului sau sufletului . Această teorie are la bază dialogul faimos a lui Platon între spirit și carne care îl are în prim-plan pe Socrate ca seducător și pe Charmides și Alicibiade ca seduși. Acești doi tineri erau cei mai frumoși din punct de vedere fizic și al inteligenței din întreaga Atenă, dar cu toate acestea Socrate un bărbat neplăcut fizic dar cu un spirit atrăgător a reușit să îi seducă pe acești băieți urmărind doi pași aparent simpli :

1. Jucând rolul unui prost însa nu în sens teatral, deși era unul dintre cei mai inteligenți oameni ai Greciei Antice;

2. Părând interesat de aspectul fizic deși acesta nu dădea doi bani pe o bucată de carne.

De ce să nu îi dezbrăcăm și privim sufletul înainte de trup? se întreba Socrate. Ca să îl citez pe Gabriel Liiceanu: ,,Vai de cei care nu au apucat niciodată să fie seduși, iar dacă este așa apare imediat întrebarea, unde ne sunt seducătorii?” Acest subiect, consider că  nu va avea niciodată un răspuns cert de aceea nu voi intra în detalii.

În încheiere am să aduc în atenția voastră sintagma, Memento mori, meditarea asupra morții, deoarece întrebarea corectă nu a fost niciodată dacă azi este ultima zi din viața ta, cum ai petrece-o? ci: Dacă nu te-ai fi trezit dimineață , ai fi fost satisfăcut de cum ți-ai petrecut ultima zi a vieții tale?

Tags

Great! You've successfully subscribed.
Great! Next, complete checkout for full access.
Welcome back! You've successfully signed in.
Success! Your account is fully activated, you now have access to all content.