Cîrstea Irina

Cîrstea Irina

4 posts
RSS
memento mori

memento mori

când tot e la apogeul finalului și tu-ți ți la inimă frâiele pumnalului, vei fi doar tu și Moartea și-un destin, ai curaj să le ceri să aștepte puțin? te mai ai pe

poem pentru noi

poem pentru noi

îmi scriu creierii afară din cap și încep inima să mi-o dezbrac de toate teatrele ce le-a jucat, pân’ s-a ales cu cel mai rău handicap: nu mai știe de unde a plecat.

Umbră

Umbră

ce mi-e al meu? cedez câte puțin mereu bucăți din mine, infime uriașe nevoiașe întotdeauna lașe mă dau inconștient n-am nimic permanent mi-ar trebui un pansament? poate un medicament dublat triplat într-o doză

Acasă

curg pe pereți în culori sinistre în nuanțe triste mă uit la bucăți pierdute, nu pot să le lipesc. sunt foi întregi și sentimente rupte pe care nu mai știu să le trăiesc.